Intreaba specialistul

Ai aici posibilitatea sa ceri o recomandare pentru problema ta. Unul dintre cei 6 specialisti iti va raspunde in cel mai scurt timp posibil.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  1. Loredana Nemteanu:

    Buna ziua! Am un baiat in varsta de aproape 10 ani, diagnosticat cu TSA si sindrom hiperkinectic. Facem terapia de la varsta de 2 ani, insa in continuare a rams cu stereotipii specifice TSA-ului si este foarte agitat. Credeti ca psihoterapia ne-ar putea ajuta? Sau ce ne recomandati? Mentinez ca suntem din Craiova.

    • carljung:

      Buna ziua! Intr-un mod general si nestiind detalii specifice legate de cazul acesta, cu siguranta psihoterapia l-ar putea ajuta, insa psihoterapeutul trebuie sa aiba dubla specializare (in terapie dedicata TSA si intr-o metoda de psihoterapie compatibila). Mai exista si alte feluri de terapie care poate functiona in cazul TSA, cum ar fi terapia prin muzica, pentru care noi avem un terapeut special pregatit.

  2. Streche Cristina:

    Buna ziua , nici nu stiu cu ce sa incep , am 25 de ani , de cand m-am nascut am avut probleme cu calciu , mereu cu suplimente micuta fiind , pe la 17 ani a inceput calvarul din viata mea ( asta sa exclud falptul ca tatal meu nu m-a iubit niciodata , cu chestia asta m-am obisnuit de cand ma dezbraca complet si ma arunca iarna afara in zapada ca drept pedeapsa ) . Deci , am 1 55 , la 17 ani am inceput sa ma vad grasa . iar prietenul meu imi spunea ca nu suporta grasele mi a bagat ideea asta in cap , eu avand 46 de kg , am inceput sa ma infometez sa consum ceaiuri de slabit , mentionez ca aveam 17 ani iar mama mea imi cumpara aceste ceaiuri , corpul meu s a drgradat atat de rau incat eram atat de slaba si fara pic de vitamine incat nu mai puteam dormi noaptea . Parintii mei nu au considerat ca ar fi bun un consult endocrinologic , stiind problemele mele cu calciu si m au dus la psihiatru sa mi dea ceva sa dorm . Si uite asa 1 an luam pastile de dormit si beam ceaiuri de slabit si mancam 1 ou pe zi . Eram distrusa la 18 ani ! Tatal meu lucreaza in constructii , a venit acasa cu vestea ca la servici i au dat o vacanta gratuita de 2 saptamani in grecia si au decis ca si eu trebuie sa merg , cu toate ca le-am spus ca nu mi doresc acest lucru deoarece nu ma simt bine . Am fost tarata pana acolo iar starea mea s a agravat , acolo am facut o cadere psihica in grecia iar tatal meu mi a zis ca daca nu stau acolo chiama pe cineva sa ma sedeze ca ei sa se simta bine in vacanta. Va spun ca nu stiu cum am reusti sa mi conving mama sa plecam iar el a ramas in continuare acolo venind acasa dupa 2 saptamani. Ajunse acasa a incercat iar sa mi dea tratament psihitric sa dorm fortat dar corpul meu nu a mai rezistat si incepusem sa lesin din cauza ca nu aveam nevoie de acele pastile . Intr un final dupa ce venea salvarea zilnic la mine acasa si mama intreba asistentele daca mor odata , au decis sa merg la un consult endocrinologic iar acolo au descoperti ca nu aveam nici calciu valoarea acestuia fiind 1 , catva vitamina d la fel nu aveam nimic , am avut tratament 3 luni cu tot ce trebuie vitamine calciu si mi-am revenit , mi-am continuat scoala pentru ca nu ma mai duceam am terminat 12 clase , m-am angajat la un salon de cosmetica si am o viata ok , in prezent incerc sa invat sa iau si bacalaureatul dar va spun sincer ca uneori aceste traume sunt greu de suportat . As vrea sa am un loc unde sa ma reculeg si cred ca nici videcata complet nu sunt psihic ca fizic am grije eu singura sa mananc sanatos si sa fac miscare . Astept o parere , multumesc frumos

    • carljung:

      Nu credem că este oportun să ne manifestăm o părere asupra vieții tale, având în vedere ca nu este ceva ce putem schimba și nici nu credem că o părere exprimată te poate ajuta pe termen lung. Este adevărat, cele scrise mai sus de către tine sunt greu de digerat și ne putem doar imagina cât de greu ți-a fost. În schimb, observam ca ai nevoie să integrezi sau să accepți cele întâmplate în perioada adolescenței tale, când ai fi avut nevoie de mai multă susținere morală, în primul rând din partea părinților tăi. Ajungând la acest nivel, vei putea să îți continui viața în liniște, fără ca trecutul tău să mai intervină în prezent mai mult decât îi permiți tu. Mai degrabă, echipa noastră te-ar îndruma către un grup de dezvoltare personală sau, de ce nu, către ședințe de terapie. În altă ordine de idei, este important ca tu să fi împăcată cu viața ta și să înveți să te iubești și să te accepți cu adevărat… așa cum ești. Singura părere care contează cu adevărat în ceea ce te privește este chiar părerea ta, pentru ca tu ești cea mai importantă persoana din viața ta. Sperăm că răspunsul nostru te va ajuta.

  3. Anca Domneac:

    Cred ca am o problema cu copilul meu. Are 7 abi si de cateva saptamani este foarte agresiv cu sora lui mai mica, de 4 ani. Cum pot sa rezolv?

    • carljung:

      Este posibil ca una dintre dificultati sa fie legata de modul in care dvs si tatal copilului ati gestionat aparitia in familie a celui de-al doilea copil. De asemenea, agresivitatea unui copil creste atunci cand nevoile lui fundamentale (in mod special cele emotionale si cele relationale) nu sund indeplinite. Va recomand sa il imbratisati mai des pe primul nascut, sa evitati sa ii numiti *mic* sau *mare* pe fiecare dintre ei si sa petreceti minim o ora si jumatate zilnic cu primul copil, singuri, fara ca al doilea copil sa fie prezent.

  4. AlexV:

    Buna ziua.Am o problema psihica si urmez tratament cu solian de 400.singurul ajutor si echilibru sufletesc este mama care ma sprijina zi de zi,insa eu tot ma gandesc la ce o sa fac cand nu va mai fi ea si acest gand ma duce la ideea de moarte,adica ma gandesc ca atunci cand nu va mai fi ea in viata mai bine sa mor.credeti ca e normal sa gandesc asa sau aceste ganduri sunt semn de depresie?as vrea sa stiu cum pot sa depasesc aceste stari si sa fiu mai barbat in adevaratul sens al cuvantului?am facut si psihoterapie 5 ani de zile dar simt ca acea verbalizare nu m a ajutat cu nimic.va multumesc frumos.

    • mihai:

      Solutia este psihoterapia. Rolul acesteia nu este doar sa verbalizati temerile dvs, ci sa va ajute sa gasiti alte resurse pe care sa va bazati. Adica sa schimbati punctul de sprijin: in loc sa va bizuiti atat de mult pe mama, va trebui sa invatati sa va bizuiti pe propria persoana; de asemenea va puteti bizui pe Dumnezeu- El este singurul care nu moare si nu ne dezamageste niciodata.

  5. Aurelia:

    Ce presupune sa faci psihoterapie?

    • mihai:

      A face psihoterapie presupune, în primul rând, să iei decizia de a te lăsa ajutat de o persoană specializată pentru a atinge anumite obiective dorite. Poate fi vorba despre depășirea unor blocaje, dispariția unor simptome, despre autocunoaștere și creștere, despre îmbunătățirea relației cu cei din jur, despre regăsirea echilibrului pierdut

  6. Robert:

    De unde stiu ca forma aceasta de psihoterapie este potrivita pentru mine?

    • mihai:

      Intr-adevar, majoritatea tipurilor de probleme psihologice sunt abordate intr-o mare varietate de forme de psihoterapie – validate si nevalidate, propuse de o mare varietate de specialisti – psihologi, psihiatri, medici, filosofi, scriitori etc. Prin urmare este firesc sa te intrebi cum poti sa stii pe care sa o alegi si care va fi potrivita pentru tine.